Scoruș obișnuit (Sorbus aucuparia)

Scoruș obișnuit (Sorbus aucuparia) - este un arbore de talie mică, care face parte din categoria arborilor foios sau arbust din familia rozacee. Scorușul obișnuit este răspîndită în toată Europa, în Caucaz și în Asia Mică. Cel mai frecvent scorușul este întîlnit în Siberia (în afară de Extremul de Nord). Scorușul crește în păduri de foioase și mixte, în ravene forestiere, pe malurile rîurilor și lacurilor, pe cîmpiile însorite, pe pantele pietroase. Scorușul este sădit în calitate de arbore decorativ, la fel și în fîșiile de protecție forestiere, pe marginile drumurilor și în parcuri.  Deseori se crește ca un soi decorativ în grădini, parcuri și scuaruri. Înălțimea arborelui este de 10-18 cm. Frunzele cresc în alternanță, sînt mari, disecat-penate, impare, constînd din 11-19 frunzulițe lungi cu margini ascuțite și puțin îndoiate în partea inferioară. Scoarța este netedă și de culoare cenușie. Florile sînt albe cu un miros specific amar de migdale, adunate în inflorescențe în formă de umbrelă. Înflorește scorușul în perioada lunilor mai-iunie. Fructele sînt roșii-aprinse sau roșii-portocalii, de formă globulară, suculente, cu un gust destul de amar, amintind niște mere mici. Fructele se coc în lunile august-septembrie, rămînînd atîrnate pînă în iarnă tîrzie. Rodirea abundentă se repetă peste 1-2 ani.

Fructele coapte de scoruș conțin acid ascorbic, vitamina P, acizi orgnaici (citric, malic și sorbic), compuși de pectină, substanțe amare, alcool etilic, sorbital, zahărul sorboză, taninuri. Fructele scorușului conțin numeroase microelemente, inclusiv sărurile de potasiu, natriu, calciu, magneziu, fier și aluminiu. Semințele scorușului conțin glicozid amigdalină și ulei gras. Scorușul obișnuit este prețios pentru acțiunea sa vitaminoasă. Scorușul este folosit ca un remediu diuretic.