Chiparosul Leyland Gold Rider

 Chiparosul Leyland este un arbore conifer mare, veșnic verde, obținut în urma încrucișării naturale intergenerice dintre chiparosul cu fructe mari și chiparosul de Nootka. Hibridul a fost descoperit în Țara Galilor la sfârșitul secolului al XIX-lea și de atunci s-a răspândit pe scară largă în întreaga lume datorită creșterii sale extrem de rapide și versatilității utilizării. Soiul Gold Rider este una dintre cele mai decorative forme ale acestui hibrid și este apreciat pentru acele sale aurii strălucitoare, care își păstrează culoarea pe tot parcursul anului.

Particularitățile acelor și coloritul

Chiparosul Leyland Gold Rider este o mutație descoperită într-o pepinieră din Boskoop la mijlocul anilor 1980 și de atunci a devenit populară în întreaga lume. Principala trăsătură distinctivă a soiului este acul bicolor: lăstarii exteriori și vârfurile lăstarilor sunt colorați într-un galben auriu intens, în timp ce partea interioară a coroanei rămâne verde. Această combinație creează un efect de volum și strălucire a coroanei. Acele sunt solzoase, strâns lipite de lăstari, adunate în ramuri plate, ceea ce conferă plantei o suprafață densă și texturată. Iarna, coloritul galben se păstrează, deși poate deveni ceva mai deschis la culoare. Este important de menționat că intensitatea tonului auriu depinde direct de iluminare: la soare acele capătă culoarea cea mai strălucitoare, în timp ce în semiumbră plantele verzesc și își pierd valoarea decorativă.

Ritmul de creștere și dimensiunile

Chiparosul Leyland Gold Rider a moștenit de la specie o viteză excepțională de creștere, deși este ceva mai lent decât chiparosul Leyland de bază, cel verde. Creșterea anuală este în medie de 40-70 de centimetri în înălțime. Conform diverselor surse, un arbore adult atinge o înălțime de la 8 la 15 metri și mai mult, iar lățimea coroanei este de 2-4 metri. Coroana are o formă îngust-conică, piramidală, care odată cu vârsta devine mai densă. Datorită creșterii rapide, soiul permite crearea într-un timp scurt a unui accent vertical spectaculos în grădină, însă necesită suficient spațiu și corectarea regulată a formei. La tăiere este important de reținut că chiparosul nu crește din lemnul vechi -lăstarii se regenerează doar din creșterile tinere verzi, prin urmare tăierea de formare trebuie efectuată la timp.

Cerințele față de sol și iluminare

Chiparosul Leyland Gold Rider demonstrează o adaptabilitate ridicată la diferite tipuri de soluri. Crește cu succes pe soluri argiloase, lutoase, nisipoase și chiar calcaroase, cu aciditate de la acidă la alcalină. Singura condiție obligatorie este un drenaj bun: stagnarea umidității la rădăcini este dăunătoare pentru plantă, de aceea solurile mlăștinoase și grele, fără structură, necesită o îmbunătățire prealabilă. Reacția optimă a soluției din sol este de la slab acidă la neutră.

Iluminarea este un factor critic pentru păstrarea decorativității soiului Gold Rider. Soiul preferă soarele plin: tocmai pe suprafețele deschise, bine iluminate, acele capătă culoarea aurie maximă. În semiumbră coloritul devine mai puțin pronunțat, iar la umbrire semnificativă planta poate deveni complet verde, pierzându-și caracteristicile soiului.

Alegerea locului de plantare

La alegerea locului pentru Chiparosul Leyland Gold Rider este necesar să se țină cont de dimensiunile sale impunătoare la maturitate și de creșterea rapidă. Distanța până la clădiri, comunicații și plantele vecine trebuie să fie suficientă, pentru ca arborele adult să nu creeze probleme. La crearea unui gard viu, plantele se amplasează la un interval de 60-100 de centimetri una de alta, iar pentru exemplarele care cresc liber se recomandă lăsarea a 1,5-2 metri între puieți.

Locul trebuie să fie protejat de vânturi puternice: deși chiparosul Leyland este rezistent la vânt, plantele tinere cu sistem radicular superficial pot suferi de pe urma vântului, iar iarna este posibilă ruperea de zăpadă. În același timp, stagnarea aerului favorizează dezvoltarea bolilor fungice, de aceea o circulație moderată a aerului este de dorit. Solul de pe locul ales nu trebuie să fie inundat primăvara și după ploi: dacă apele subterane sunt aproape de suprafață, se recomandă plantarea pe o mică înălțime sau amenajarea canalelor de drenaj.

Rezistența la iarnă

Chiparosul Leyland Gold Rider demonstrează o rezistență bună la iarnă în limitele arealului său de cultivare. Conform datelor Societății Regale de Horticultură din Marea Britanie, soiul aparține zonei H6, ceea ce corespunde temperaturilor minime de la -20 °C la -15 °C. În condițiile din sudul Rusiei, cercetările au arătat o rezistență la iarnă la nivelul de 4-5 puncte pe o scară de cinci puncte, ceea ce caracterizează soiul ca fiind înalt adaptabil. Plantele tinere și puieții din primul an după plantare necesită acoperire iarna, în special în regiunile cu ierni aspre fără zăpadă. Mulcirea cercului de la trunchi cu turbă, compost sau coajă protejează sistemul radicular de îngheț. Exemplarele adulte din zona de mijloc pot degera în ierni deosebit de aspre, dar, de regulă, se refac bine.

Utilizarea Chiparosulгш Leyland Gold Rider în amenajarea peisagistică

Datorită coloritului strălucitor și creșterii rapide, Gold Rider găsește o utilizare variată în amenajarea spațiilor verzi. În primul rând, soiul este recomandat pentru plantații solitare -ca accent care atrage atenția și creează o dominantă verticală în compoziție. Coroana aurie contrastează spectaculos cu coniferele verde-închis, cu arbuștii cu frunze purpurii și cu gazonul.

A doua direcție importantă este crearea de garduri vii și ecrane. Gold Rider formează un perete dens, impenetrabil, care nu doar îndeplinește o funcție utilitară, ci și servește ca decor al terenului datorită coloritului neobișnuit. Soiul este de asemenea potrivit pentru plantații în grup, crearea de alei și includerea în compoziții mixte de arbori și arbuști. Datorită coroanei compacte, dar expresive, Gold Rider poate fi utilizat pentru forme de topiară și în cultura în containere pentru terase și patio. Cu o iluminare suficientă și o tăiere la timp, planta își păstrează decorativitatea pe tot parcursul anului, rămânând un accent auriu al grădinii chiar și în perioada de iarnă.