Liliacul. Syringa in variete

Descriere produs:

Liliacul - mulți visează să planteze un liliac în grădina lor. În special acum, cînd au apărut numeroase soiuri extraordinare- albe, albastre, purpurii, roz, cu flori mari, cu multe petale sau simple. Liliacul poate fi ales după orice gust, pentru grădini mai mici și mai mari, pentru sădirea la intrarea principală sau pentru un gard viu înfloritor.

Există în jur de 30 de varietăți de liliac: majoritatea dintre ele cresc și se cultivă în China. Toate sunt relativ nepretențioase și frumoase în felul lor. Însă, cea mai răspîndită este Liliacul obișnuit (S. vulgaris). Este de origine din Europa de Sud-Est, unde tufișurile extraordinare cresc pe pantele regiunilor muntoase.

De la liliacul obișnuit sînt obținute în jur de 1500 de soiuri, care sînt superioare după calitățile decorative. Deosebirile unui soi față de altul constau în structura florilor, dimensiunile lor, forma și mărimea inflorescențelor, în culoare și intensitatea tonurilor, la fel și aromă, durata înfloririi, înălțimea și forma arbustului și multe altele. Necătînd la aceasta, între soiuri nu există diferențe cu privire la modul de îngrijire, condițiile de creștere și rezistența pe durata iernii, ceea ce le oferă grădinarilor posibilitatea să aleagă soiurile pentru sădire.

Cel mai longeviv liliac și care se prinde cel mai bine este cel altoit pe răsadul de liliac obișnuit.

Liliacul altoit este recomandabil să fie răsădit toamna. Acest proces poate fi înfăptuit și primăvara, dar, doar pentru înmugurire. Liliacul altoit va crește și se va prinde mai bine în locurile bine iluminate și ferite de vînt. Crește atît pe suprafețe drepte, cît și pe pante. Pentru sădire nu convin terenurile joase, cu bălți și care sînt inundate primăvara. Solul trebuie să fie fertil, cu umiditate moderată. Dintre cele mai potrivite pentru răsădirea butașilor de liliac altoit sînt cernoziomurile și solurile argiloase, îmbogățite cu subtanțe minerale și organice. La fel, vor conveni și solurile puțin acide și neutre cu nivel scăzut de ape subterane.

Îngirjirea liliacului este simplă și se reduce la 3 acțiuni de bază: tăiere, nutriție și prelucrarea pămîntului din jurul trunchiului.

Liliacul se taie primăvara devreme, se înlătură crengile slabe și care cresc în interiorul tufișului. Pentru liliacul altoit este necesară înlăturarea lăstarilor "sălbatici". Ceea ce înflorește se taie, dar, cu atenție, pentru a nu leza crengile cu muguri de flori care cresc alături. Este contraindicată ruperea liliacului! Prin această acțiune se strică nu doar aspectul ei estetic, dar și se mărește riscul îmbolnăvirilor. Tăierea se face cu un secator ascuțit și curat. Locul tăieturilor mai mari se unge cu var de grădină sau cu preparate speciale.

Liliacul altoit se udă doar cînd este secetă. Însă, în primul an după rădăsire, butașii de liliac altoit este recomandabil să fie asigurați cu irigare regulată, ceea ce va crea condiții favorabile pentru prindere și înrădăcinare. În apa cu care se udă se poate de adăugat substanțe care stimulează prinderea, însă, fără exagerare. Dacă liliacul este sădit primăvara, atunci 1-2 luni irigarea este necesară indiferent de timpul de afară. În acest caz este importat să se dreneze solul, pentru a nu "inunda" butașii.

În sortiment avem următoarele soiuri de liliac altoit: